Nu ştiu cu ce să încep. Oare să încep cu faptul că toată lumea crede că dubstep-ul e mort? Sau că în România acest gen e foarte iubit? Ei bine, o să încep cu ambele.
Mai tot timpul aud în anumite grupuri, ba chiar primesc hate, că dubstep-ul nu este ce a fost odată în ţara noastră, că nimeni nu mai ascultă dubstep şi că alte genuri au câştigat teren. Însă nu e deloc adevărat, pentru că datorită anumitor influenţe acest gen a avut foarte multe suişuri şi coborâşuri. Dar el este printre cele mai iubite genuri muzicale şi unul care devine din ce în ce mai iubit pe zi ce trece.
Îmi aduc aminte că acum ceva timp auzeam într-un grup de prieteni că nu s-ar putea distra pe dubstep sub nicio formă, că nu este un gen pe care să te distrezi. Câteva săptămâni mai târziu a fost party-ul de pe 11 iunie 2016 la Arene; toată lumea iubeşte Arenele dnb, iar atunci TC a pus câteva melodii dubstep, pe care, sinceră să fiu, le ascultam mai tot timpul şi nu mai era nimic incitant, dar mulţimea a avut o schimbare, toată lumea începuse să prindă acest gen.
Nu vreau să uităm party-urile din trecut, când ţara avea parte de foarte mult dubstep şi nu există acest hate între genurile muzicale.
Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri când am auzit că Zomboy o să aibă party în Bucureşti; pentru mine era un mare lucru ca un artist de talia lui să vină la noi. Si, într-adevăr, fost un party nemaipomenit, toată lumea era aşa fericită că vine un tip din afară, care produce dubstep şi face showuri geniale pe oriunde concertează, dar pe lângă asta, am avut parte de ceva unic: un party nemaiîntâlnit.

Sinceră să fiu, până acum câteva luni credeam că toţi au dreptate, că dubstep-ul este mort, că nu se mai poate face nimic în legătură cu asta, dar în luna noiembrie a anului trecut au început să revină party-urile cu artişti mari.

Pe scurt: dubstepul nu-i mort şi nu va muri niciodată, pentru că vom fi mereu aici noi, oamenii care îl iubesc, şi îl vom susţine cu toate puterile noastre!